Ingenuncheati de greutati, fagarasenilor le-a mai ramas doar credinta…

Catedrala Ortodoxa „Sfantul Ioan Botezatorul “ a fost vineri, 24 septembrie, neincapatoare pentru sutele de oameni veniti din toata zona sa se inchine la vesmantul marelui duhovnic, parintele Arsenie Boca. Impinsi de greutati, nevoi dar si cu speranta de mai bine, credinciosi din oras, dar si din comunele Ţarii Fagarasului, au venit cu mic cu mare sa participe la maslul oficiat de un sobor de preoti in frunte cu Preasfintitul Daniil Stoenescu. Racla cu haina parintelui, adusa in Fagaras cu ocazia implinirii a 100 de ani de la nasterea duhovnicului, a fost in centrul atentiei. Oamenii s-au inghesuit sa atinga vesmantul folosit de parintele Arsenie in timp ce picta. 

Fagarasenii, „poporul meu in picioare”

Fagarasenii l-au iubit nespus pe parintele Arsenie Boca, precum si parintele i-a iubit. Spunea adesea, celor care il cautau, ca Ţara Fagarasului este un loc protejat. „ «Sa nu va fie frica, caci Ţara Fagarasului este pazita de Maica Domnului. Sta Maica Domnului in coate si genunchi si se roaga pentru Ţara Fagarasului.» Iar eu i-am spus: «Vai, Doamne, cum sa fim noi asa de vrednici, noi – niste pacatosi, ca sa stea Maica Domnului in genunchi, sa se roage pentru noi!? ». Şi mi-a raspuns: «Asculta aici, Silvia, la voi e manastire la Sambata, se face manastire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani si se mai face una… Deasupra la muntii vostri veti vedea o stea cu coada. Cand o veti vedea, se va intampla ceva (atunci a inceput Revolutia). Şi tot in Muntii Fagarasului se va arata o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare»“, marturiseste Silvia Toacse din Copacel.

Parintele a vorbit mult despre fagaraseni, chiar si cand a plecat dintre ei. Preasfintitul Daniil al Varsetului, episcop al romanilor din Serbia, a marturisit ca Parintele Arsenie spunea adesea despre locuitorii din zona ca sunt „poporul meu in picioare“. Le vorbea frumos oamenilor, ii dojenea daca era cazul si ii indruma spre calea cea buna, iar oamenii il cautau: la Sambata, la Prislop, la Sinaia, la Draganescu, unde mergea, oamenii il urmau.  

„Parintele Arsenie s-a intors in Fagaras dupa 62 de ani“

A fost bucurie mare pentru multi fagaraseni cand au auzit ca vesmantul parintelui va ajunge in oras, la catedrala. Pentru majoritatea oamenilor, parintele Arsenie a ramas in continuare alinare, in vremurile acestea grele. Astfel ca odata ajuns vesmantul la catedrala, multi dintre cei prezenti au simtit mangaierea duhovnicului.

Şi totul, a fost posibil in urma unei intalniri intre parintele Alexandru Busila si Preasfintitul Daniil, cu binecuvantarea IPS Laurentiu Streza, dar si cu prilejul implinirii a 100 de ani, pe 29 septembrie, de la nasterea sfantului fagarasenilor, asa cum il numesc oamenii din zona noastra pe parintele Arsenie Boca.

Cu acest prilej, haina parintelui, cea cu care a pictat biserica de la Draganescu, dar si cea cu care a fost vazut adesea imbracat, a fost adusa de la schitul „Schimbarea la Fata“ din Muntii Retezat, la catedrala din Fagaras. Desi, initial, acest eveniment trebuia sa aiba loc in 28 septembrie, din cauza faptului ca PS Daniil a fost convocat la o alta intalnire importanta, data a fost modificata. Chiar si asa, sute de oameni au ajuns in jurul orelor 18.00 la locasul de cult, unde a fost oficiata Taina Sfantului Maslu.

„Parintele Arsenie a rostit cele mai frumoase cuvinte care pot fi spuse despre fagaraseni si anume „Fagarasenii, poporul meu in picioare“. Asa a numit parintele Arsenie Ţara Fagarasului, pe fagaraseni, pe oamenii care intaia data au ascultat cuvantul marturisirii lui Dumnezeu rostit prin gura sfintita a Sfintiei sale, cuvantul plin de putere multa, de har si adevar, de lumina, precizie, concizie si intelepciune, care a fost adresat intaia data incepand cu anii 1939- 1940“ a spus PS Daniil.

„Astazi, pentru noi, la catedrala, e ziua in care parintele Arsenie Boca vine din nou la Fagaras, la 62 de ani de cand a plecat, precum a zis Preasfintitul Daniil. Parintele Arsenie Boca nu a venit singur, ci a venit si cu daruri pentru catedrala noastra din Fagaras; la prima vedere, avem senzatia ca este o racla si un vesmant simplu, pe care l-a imbracat parintele Arsenie, insa in el se gaseste si duhul, spiritul parintelui Arsenie“, le-a spus celor prezenti parintele Ioan Ciocan, protopopul Fagarasului. 

Lacrimi si sperante

Sute de oameni, unii care l-au cunoscut, altii care doar au auzit de minunile duhovnicului, s-au inghesuit sa atinga racla cu halatul parintelui Arsenie.  „Cum sa nu plangi, de bucuria parintelui Arsenie? L-am cunoscut, baiatul meu a facut doua facultati si un masterat. Daca uita sa zica „Doamne si Sfinte Parinte Arsenie, ajuta-ma sa iau examenul!”, nu-l lua. La fiecare examen trebuia sa fie atent si chiar eu il sunam sa-si aduca aminte sa se roage la parintele Arsenie. M-a ajutat foarte mult. Barbatul meu a mers la parintele la Draganescu si si-a lasat tigarile in capatul satului si i-a zis parintele „Mai, Toadere, de ce ti-ai lasat tigarile in capatul satului, ti-a fost frica ca ti le iau eu? Le-ai pus sub umbra aia mare de brusture…“ Barbatul meu a ramas uimit, de nu a mai putut sa vorbeasca“, ne-a spus o fagaraseanca prezenta la catedrala vineri seara.

„Am venit la biserica pentru ca l-am cunoscut la Draganescu pe parinte. Ne spunea mereu sa facem fapte bune. Am venit si am atins racla, sa ne ajute la toate greutatile pe care le aveam“; „Ne-a mai ramas speranta ca cineva de acolo de sus nu ne va lasa la greu pentru ca, in rest, in oameni nu mai avem nicio speranta“ ne-a mai spus o credincioasa din satul Recea.

Şi, pentru ca toti fagarasenii, si nu numai, sa ajunga sa se inchine parintelui Arsenie, vesmantul lui va ramane la catedrala pana la sfarsitul lunii noiembrie.|

Marturii in vederea canonizarii

Implinirea a 100 de ani de la nasterea parintelui Arsenie a continuat sambata, 25 septembrie, cu un simpozion organizat la Manastirea Brancoveanu de catre asezamantul monahal in colaborare cu Fundatia „Arsenie Boca” din Bucuresti. Evenimentul a adunat aici ierarhi, preoti, monahi, oameni de cultura si intelectuali care l-au cunoscut pe cel supranumit „Sfantul Ardealului“. Marturiile celor care l-au cunoscut si prezentarile legate de viata lui s-au impletit cu momentele artistice.
Inaltpreasfintitului Laurentiu, Mitropolitul Ardealului, care a salutat prezenta atator oameni care au fost apropiati de parintele Arsenie Boca, a explicat randuiala Bisericii Ortodoxe privitoare la canonizarea persoanelor la care poporul arata evlavie dupa trecerea acestora la Domnul si a subliniat importanta marturiilor aduse de fiecare participant.

„Un astfel de simpozion nu are doar rolul de a aduna in ordine cronologica niste evenimente din viata parintelui Arsenie. Elementele biografice sunt doar complementare. Esentiala este marturia pe care fiecare dintre noi suntem in stare s-o aducem sau pregatirea deosebita pe care o avem fiecare, de a recepta, de a primi in sufletul nostru mesajul pe care parintele Arsenie ni-l trimite astazi, la implinirea a 100 de ani de la nasterea sa”, a spus IPS Laurentiu.
Comemorarea parintelui Arsenie Boca a continuat si duminica, 26 septembrie, cu Sfanta Liturghie, parastasul la care a fost pomenit marele duhovnic si sfintirea troitei dedicate lui, de langa altarul din padure al manastirii de la Sambata de Sus.

(Mihaela BARGAOANU)

Viata Parintelui Arsenie Boca

Parintele Arsenie Boca, dupa numele de botez Zian, s-a nascut la 29 septembrie 1910 la Vata de Sus, in judetul Hunedoara, dintr-o familie de oameni simpli, de la tara, dar foarte credinciosi.

Studiile si formarea. A urmat scoala primara in satul natal, Liceul “Avram Iancu” din Brad, pe care l-a terminat ca sef de promotie in 1929. In acelasi an se inscrie la Academia Teologica din Sibiu, pe care o absolva in 1933. Primeste o bursa din partea Mitropolitului Ardealului pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din Bucuresti. In paralel, audiaza cursurile de medicina tinute de profesorul Francisc Rainer si pe cele de Mistica crestina predate de Nichifor Crainic.

Remarcandu-i talentul artistic, profesorul Costin Petrescu i-a incredintat pictarea scenei care il reprezinta pe Mihai Viteazul, de la Ateneul Roman.

Hirotonirea si tunderea in monahism.  In 1935 este hirotonit diacon de catre mitropolitul Nicolae Balan, iar in anul 1939,  trimis de acesta, calatoreste la Muntele Athos pentru documentare si experienta duhovniceasca si ramane acolo cateva luni. Este inchinoviat la Manastirea Sambata de Sus, iar in Vinerea Izvorului Tamaduirii din anul 1940 este tuns in monahism. In 1942 este hirotonit preot si ramane la Sambata pana in 1948. In tot acest timp devine tot mai cunoscut ca fiind un om deosebit, cu mare dar de la Dumnezeu. Avea un cuvant hotarat, o privire patrunzatoare, intuitie si calitati deosebite cu care a fost inzestrat de Dumnezeu, dar le-a si cultivat prin studiile sale.

Prigoana. Imediat dupa instaurarea regimului comunist, Parintele Arsenie a intrat in vizorul Securitatii, fiind arestat pentru prima oara in 1948, pentru a-i fi ajutat crestineste pe luptatorii anticomunisti din Muntii Fagarasului. Atat pentru aceste banuieli, cat si datorita notorietatii sale in crestere printre credinciosi, este anchetat de Siguranta, invocandu-se pretinse legaturi cu Miscarea Legionara. Parintele a respins insa acuzatiile, demonstrand inexistenta oricarei legaturi cu lumea politica.

Stramutat la Manastirea Prislop in 1948, devine acolo staret, iar dupa ce salasul s-a transformat in manastire de maici, a ramas acolo ca duhovnic pana in 1959, cand comunistii au risipit obstea si parintelui Arsenie Boca i-au stabilit domiciliul fortat la Bucuresti. Intre timp, mai fusese inca o data arestat si dus la Canal, unde a stat aproape un an intreg.

Pribegia. A urmat pribegia la Bucuresti, unde a fost marginalizat, ca simplu pictor bisericesc, supravegheat de Securitate pana la sfarsit, ultima actiune de urmarire, consemnata in dosarul sau, datand din perioada 5 februarie 1975 – 29 septembrie 1989.

A lucrat la atelierele Patriarhiei ca pictor de icoane A pictat la Biserica „Sfantul Elefterie” si la Biserica Boteanu din Bucuresti si la Biserica din satul Bogata, judetul Brasov. Din 1968, timp de 15 ani a pictat biserica din satul Draganescu. Aici, mii si mii de oameni l-au cautat mereu pentru sfat si indrumare, printre care foarte multi fagaraseni care il cunoscusera de la Sambata sau auzisera de la parintii lor.

A trecut la Domnul pe 28 noiembrie 1989, la Sinaia, unde avea un mic atelier de pictura si o chilie unde se retragea tot mai des, amenajate intr-o casa unde cateva maici de la Prislop amenajasera un asezamant monahal.

A fost inmormantat, dupa dorinta proprie, la Manastirea Prislop, iar mormantul parintelui Arsenie constituie azi unul din importantele locuri de pelerinaj din tara.

Din profetiile Parintelui Arsenie

* Zicea Parintele Arsenie, parca pentru toti romanii: „Imi pare rau de voi ca sunteti slabiti in credinta. Veti cadea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu va fie frica pentru a va salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt ingaduite de Dumnezeu, Care este tovarasul de drum al fiecaruia, de la nastere pana la moarte. Vor cadea si cei alesi. Imi pare rau ca sunteti cei pe urma. Va vor cerne. Vor pune impozite, taxe si alte ingradiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia Manis, 81 ani, Codlea)

* Eram cu Parintele Arsenie si 1-am intrebat: „Ce sa facem Parinte, ca acum este foarte rau”. Parintele zice: „Va veni si mai rau”. Zic: „Parca toate sunt otravite. Nici nu ne mai vine sa mancam”. „Ma, face-ti semnul sfintei cruci pe tot ce mancati: apa, ceai, cafea, prajitura, fructe, bautura, mancare, paine. De ar fi dat chiar si cu otrava, Sfanta Cruce anuleaza tot ce este otravit”. (Maria Matronea, Sibiu)